Educatia sexuala: cum ar trebui sa fie

Accesul la educație sexuală este un drept al tuturor persoanelor tinere, așa cum este menționat în multiple tratate și convenții internaționale la care a aderat și România: Conveția privind Eliminarea Tuturor Formelor de Violență Împotriva Femeii (CEDAW), Convenția privind Drepturile Copilului, Convenția privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale (CESCR) și Programul de Acțiune al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare.

Informarea și educarea în domeniul sexualității, complexă, abordată din perspectiva drepturilor omului, echipează tinerii cu cunoștințele și deprinderile esențiale necesare pentru a acţiona conştient și a se bucura de propria sexualitate – fizic și emoțional, individual și relațional. Ele trebuie să fie adaptate vârstei și nivelului de dezvoltare al grupului căruia i se adresează și trebuie să permită tinerilor să:

Dezvolte deprinderi de viață precum gândirea critică și comunicarea, negocierea, auto-dezvoltarea și deprinderea de a lua decizii;

Dezvolte valori și atitudini pozitive precum deschiderea în gândire, respectul față de sine și față de ceilalți, aprecierea de sine pozitivă și atitudini lipsite de prejudecăți;

Câștige informații corecte privind sănătatea și drepturile în domeniul sexualității și reproducerii.

Informațiile nu trebuie să se limiteze la aspectele biologice ale sexualității și reproducerii ci să prezinte și perspectivele sale sociologice precum relațiile, diversitatea, orientarea sexuală, aspectele legate de gen.

Informarea, educarea și comunicarea în domeniul sexualității nu trebuie percepute ca activități izolate ci drept componente importante ale unor programe complexe destinate îmbunătățirii sănătății și bunăstării tinerilor.

Desigur că introducerea pe scară largă în şcolile din sistemul public a educaţiei sexuale de calitate reprezintă o mare provocare şi necesită un efort substanţial ce se poate face doar într-o perioadă îndelungată de timp. În acelaşi timp însă, numărul mare de sarcini la adolescente impune elaborarea şi implementarea unor programe urgente de informare şi educare destinate prevenirii sarcinilor la adolescente.

Aceste programe trebuie iniţiate din ciclul gimnazial, cu preponderenţă în mediul rural şi în şcolile frecventate de copii ce provin din categoriile defavorizate, pentru a putea asigura un nivel de informare/educare în rândul tinerilor care urmează în proporţii mai reduse cursurile liceale sau ale unor şcoli profesionale.

Educaţia privind sǎnǎtatea sexualǎ şi a reproducerii nu este menitǎ sǎ înlocuiascǎ valorile tradiţionale ale familiei, ci sǎ ajute tinerii sǎ-şi identifice propriile lor valori şi sǎ afle care sunt opţiunile disponibile adecvate nevoilor lor.

Statul are obligaţia sǎ asigure cǎ:

• educaţia privind sǎnǎtatea sexualǎ şi a reproducerii este parte a curriculei şcolare obligatorii;
• educaţia oferitǎ este acoperitoare din punct de vedere al timpului şi resurselor alocate (numǎr de profesori instruiţi, ore de instruire a profesorilor, teme acoperite in curriculǎ, manuale, etc.).
• forma şi conţinutul educaţiei, inclusiv curricula şi metodele de predare sunt relevante, adecvate din punct de vedere cultural şi de calitate, în special cǎ sunt obiective, fundamentate pe dovezi ştiinţifice contemporane, nu implicǎ cenzurarea, ascunderea sau prezentarea eronatǎ a informaţiei;
• existǎ o procedurǎ prin care se realizeazǎ monitorizarea şi evaluarea rezultatelor obţinute în urma procesului de educaţie.

(Cauza INTERIGHTS c. Croaţiei, Comitetul european pentru drepturile sociale,2009)

Sursa (http://10activism.wordpress.com/educatia-sexuala-cum-ar-trebui-sa-fie/)